24/05/2025
Ce dam si cu ce ne alegem ...interesant!!!
Ne-au vrut cuminți. Cuminți ca niște câini care știu că nu e bine să latre după miezul nopții. Ne-au vrut fricoși. Docili. Cu capul plecat și gura închisă. Au zis: „Dacă vă e foame de răspunsuri, mergeți la biserică. Dacă vă e sete de adevăr, beți apă sfințită.”
Ei bine, am băut. Și-am rămas însetați.
Apoi am început să căutăm. În afara manualelor. În afara slujbelor și a emisiunilor cu moderatori „luminați” de pixul securistului de serviciu. Și ce-am găsit? Adevăruri vechi. Îngropate. Șterse cu buretele puterii de pe tabla istoriei.
Dar nu s-au dus. S-au infiltrat. În visuri. În întrebări. În oameni ca noi.
Ni se spune că ne naștem egali. O minciună frumoasă, ca o rochie pe un cadavru. Nu ne naștem egali. Unii vin pe lume cu scânteia. Alții cu telecomanda în mână. Și asta nu e aroganță, e realitate. La fel cm realitate e și că Biblia, oricât de sfântă, a fost tăiată, cenzurată, umflată și uscată de sute de mâini cu interese.
Tu îmi spui să citesc Biblia? Am citit-o. Inclusiv bucățile pe care niște bărbați în robe le-au ascuns în pivnițe. Inclusiv esențele aruncate la gunoi în Conciliile unde s-a decis ce rămâne „divin” și ce devine „eretical”. Am citit-o ca pe o hartă frântă. Dar eu nu caut o singură cetate. Caut întreaga lume pierdută.
Puterea nu vrea oameni treji. Vrea cetățeni cu program fix: serviciu, facturi, fotbal, tăcere. Un popor care întreabă devine periculos. Un popor care gândește devine exploziv. Așa că ni se dă spectacol. Ni se dă circ. Ni se dă religie de ambalaj și educație ca detergent.
Cine iese din rând? E nebun. Sau „mistic”. Sau „periculos”.
Dar eu aleg să fiu exact așa. Periculos pentru minciună. Periculos pentru manipulare. Periculos pentru toate șabloanele croite de alții, în care nu mai încap nici adevărul, nici demnitatea, nici gândirea vie.
Nu mă mai tem de bigoți cu zâmbet strâmb. Nici de apologeții cu diploma lipită de frunte. Nici de apostolii conformismului care cred că adevărul vine doar din birouri sfințite și se rostește doar cu ton de îngeraș murdar.
M-am ridicat. Și spun clar:
Nu toți suntem făcuți să ne rugăm cu ochii închiși. Unii deschid ochii. Și văd.
Și odată ce vezi, nu mai poți fi orb din politețe.
