26/10/2015
FENOMENUL DE CONDENS
Condensul apare pe suprafaţa cea mai rece a ferestrei, în momentul în care cantitatea de umiditate din aerul interior depăşeşte limita de saturaţie a aerului la temperatura suprafeţei interioare reci. În principiu, poate apărea condensul pe suprafaţa interioară a geamului termoizolator, respectiv a ramelor. Se vorbeşte în acest caz şi de formarea apei exsudate sau a apei de condens. Acest fenomen nu trebuie confundat cu condensarea din spaţiul intermediar al geamurilor termoizolatoare, care reprezintă un defect de execuţie.
Cauzele formării apei de condens pe geamul termoizolator, sub ramele ferestrelor, sunt explicate în continuare. În locuinţă se produc permanent vapori de apă. Să luăm ca exemplu următoarele cantităţi zilnice:
-Din aerul respirat de om: cantitatea zilnică 1 - 2 litri;
-Din gătit: până la 2 litri, într-o gospodărie de 4 persoane;
-Activităţile gospodăreşti: baie, spălatul rufelor, udatul florilor, aduc până la 3 litri într-o gospodărie de 4 persoane.
Aceste cantităţi se găsesc permanent, ca vapori de apă, invizibili în aer. Astfel, un metru cub de aer la O0C poate să conţină o cantitate maximă de 5g (reprezentând 5 cmł) vapori de apă. Dacă temperatura încăperii creşte, atunci aerul poate primi o cantitate mai mare de apă. Astfel, la 200C, vom avea 17g şi la 3O0C se ajunge la 30g la mł. Dacă în aer este conţinută cantitatea maximă de vapori de apă, atunci aerul nu mai primeşte umiditate în formă de vapori de apă şi devine aer saturat cu „umiditate relativă a aerului” de 100%.
Ca exemplu, să considerăm un spaţiu cu 15m˛ suprafaţă şi 2,5m înălţime, cu un volum de aproximativ 38mł. Dacă aerul are o temperatură de 230C, atunci „pluteşte” în acest spaţiu, la 100% umiditatea aerului, aproape 1 litru de apă, sub formă de vapori invizibili. Dacă în timpul nopţii temperatura din cameră scade cu câteva grade, atunci o parte din vaporii de apă din aer condensează pe suprafeţele reci existente: geamuri sau profile.
Formarea condensului apare şi atunci când umiditatea aerului din încăpere este conform raportului, ridicată, iar temperatura suprafeţei de pe partea interioară a geamului este coborâtă. Condensarea începe întotdeauna de la marginea geamului, unde pot exista zone neetanşate corespunzător. Circulaţia aerului cald, care “spală’’ geamurile, poate fi împiedicată de un pervaz prea larg peste radiator ceea ce duce la apariţia condensului pe geam, cu prioritate la partea de jos. În încăperile mai puţin încălzite poate apărea condens în zilele reci şi la ferestrele cu geam termoizolator. Acesta se datorează faptului că spaţiul respectiv este saturat cu vapori de apă produşi de respiraţie pe timpul nopţii, la o temperatură joasă. În plus, precizăm că formarea apei de condens poate apărea nu numai la geamurile sau ramele ferestrelor, ci şi pe toate suprafeţele reci, ceea ce duce în final la umezeală şi formarea mucegaiului pe pereţi.
Formarea condensului se poate stopa prin respectarea anumitor reguli:
a)Folosirea profilelor de PVC cu 3 - 6 camere de aer cu clasa 2.1 respectiv, clasa 1.0 (de calitate germană);
b)Folosirea geamurilor termoizolatoare de joasă emisivitate (sticla LOW E) şi cu argon sau kripton, care fac ca pierderea de căldură să fie cu 50 - 100% mai mică decât în cazul unui geam termoizolator obişnuit. Un geam termoizolator de joasă emisivitate (LOW E), la - 100C în exterior şi + 200C, are pe foaia de geam de la interior + 170C, faţă de un geam termoizolator obişnuit pe care, în aceleaşi condiţii, sunt numai + 90C (PUNCTUL DE CONDENS există deja).
c)Montajul ferestrelor de la mijlocul parapetului către interior (în zona caldă);
d)Etanşarea riguroasă a tâmplăriei pe conturul ramelor, atât la interior, cât şi la exterior;
e)Folosirea pe contur a benzii comprimate, care împiedică trecerea umezelii din exterior;
f)Aerisirea frecventă a spaţiilor respective, deoarece tâmplăria modernă din PVC sau aluminiu opreşte transferul de aer.
• Utilizatorii locuinţelor care au ferestre noi ar trebui să ţină seama de adaptarea la noile condiţii de aerisire. Vechile ferestre erau, de regulă, neetanşe şi permiteau un schimb permanent de aer. În cazul noilor ferestre, mult mai etanşe, schimbul de aer necontrolat nu mai este posilbil, astfel încât locatarii trebuie să asigure aerisirea suplimentară a încăperilor, pentru a evita formarea condensului. Pentru toate ferestrele de calitate, există la, dorinţa beneficiarului, sistemul de ventilaţie MACO. Acesta este un sistem mascat de aerisire amplasat în profilul de bază al ferestrei, sistem ce asigură schimbul optim de aer fără a provoca curent.
• Încăperile care se găsesc în partea de nord a locuinţelor se răcesc iarna mai mult. Aveţi grijă ca aceste încăperi să fie încălzite ceva mai bine decât cele din sud sau să suplimentaţi izolaţia termică a acestora. De asemenea, temperaturile din locuinţa dumneavoastră să nu difere de la o încăpere la alta.
• Dimineaţa se recomandă aerisirea spaţiilor, aproximativ 10 - 20 de minute, iar, după închiderea ferestrelor, încălzirea să fie uniformă şi la temperaturi moderate.
