ConFIG

Directions

ConFIG Growing, almost utopian, FIGS collection!

Aproximativ opt fructe la un kilogram, atat inseamna, pe cantar, o medie de 120-130 g pe smochina 😊Pusa langa soiurile m...
03/11/2026

Aproximativ opt fructe la un kilogram, atat inseamna, pe cantar, o medie de 120-130 g pe smochina 😊

Pusa langa soiurile mici din colectie, unde iti trebuie zeci de bucati ca sa strangi aceeasi greutate, socoteala asta pare greu de crezut. Si totusi, cifra de pe cantar nu spune mare lucru despre ce se intampla cand o deschizi.

Soiul cu aceste cifre vine de pe malul sudic al Mediteranei:

Constantine d`Algerie (CDA)

- Provine din Algeria, nordul Africii.
- Soi comun, bifer – produce doua roduri, unul pe cresterile din anul anterior si unul pe cresterile din anul in curs.
- Fructul este galben si foarte mare, 120-130 g in medie. Planta e asezata in sol, in sera, nu in ghiveci.
- Pielita e subtire, insa se tine bine chiar si atunci cand fructul a trecut de momentul optim de cules.

Pulpa are multa zeama si e foarte fina, iar aroma nu vine peste tine dintr-odata. Se simte mai degraba pe la final, ceva intre crusta caramelizata de pe un desert scos din cuptor si racoarea unei felii de pepene galben. Nimic apasat, totul pus cu masura.

Partea cu pielita conteaza mai mult decat pare. Cand un singur fruct trece de 120 g, nu iti doresti sa se rupa intre degete la cules. Aici stratul subtire de afara face fata, chiar si la exemplarele care au stat ceva timp in plus pe creanga.

Fiind bifer, mi-a dat si rod breba, iar acela a iesit foarte dulce, o dulceata care domina tot restul.



si

Cand am cautat Bordissot Negra Rimada in catalogul lui Monserrat Pons, am dat peste un detaliu greu de uitat: pe acelasi...
01/11/2026

Cand am cautat Bordissot Negra Rimada in catalogul lui Monserrat Pons, am dat peste un detaliu greu de uitat: pe acelasi pom pot coace smochine dungate si smochine complet negre, fara dungi. Iar dungile nu raman la fel. Pornesc verzi si galbene, devin rosiatice, apoi se inchid aproape pana la negru.

Astazi va prezint:

Bordissot Negra Rimada

- Conform catalogului Monserrat Pons, acest soi este originar din Sant Llorenç des Cardassar, Mallorca, unde este cunoscut si sub numele de „Verdeleta pintada”.
- Are forma de para, cu pulpa rosu intens si coaja negru-rosiatică. Greutatea medie este de aproximativa 30 g.
- Soiul nu produce brebe, iar rodul principal se coace intre 2 septembrie si 24 octombrie.
- Rodul meu a avut o textura groasa, gelatinoasa, de gem. Dulceata a fost moderata, cu un gust de fructe de padure foarte pronuntat.

Aroma fost partea care a confirmat ca merita asteptat. Dulceata ramane in plan secund, in timp ce aroma de fructe de padure se simte foarte bine. Textura densa ii da un caracter aparte, aproape ca de gem proaspat.

Acest soi, alaturi de celelalte rimade (soiuri dungate) imi incanta privirea sezon de sezon si sper ca intr-o buna zi sa poata fi cultivate in aer liber si pe teritoriul tarii noastre.



si

La inceputul acestui sezon, unul dintre smochinii plantati afara, direct in pamant, a luat-o de la zero. Un smochin care...
30/10/2026

La inceputul acestui sezon, unul dintre smochinii plantati afara, direct in pamant, a luat-o de la zero. Un smochin care porneste de la zero primavara are de recuperat in cateva luni tot ce altele au deja: lemn, frunze si abia apoi rod.

Soiul despre care va vorbesc astazi este:

English Brown Turkey LaRadeck (EBT LaRadeck)

- Este o varietate de English Brown Turkey originara din Cehia, numele LaRadeck fiindu-i oferit datorita colectionarului care a descoperit varietatea. Se zvoneste ca planta mama ar fi rezistat la temperaturi de pana la -27 °C.
- Soi comun, bifer – produce doua roduri, unul pe cresterile din anul anterior si unul pe cresterile din anul in curs.
- Smochinele sunt de culoare galben – maronii, cu forma piriforma sau rotunda, de marime medie spre mare, iar interiorul este rosiatic in cazul rodului principal.
- Creste afara, in pamant, iar smochinele le-am cules la inceputul lunii septembrie.

Pentru o planta care a luat-o de la zero la inceputul sezonului, faptul ca a reusit sa coaca rodul pana la inceputul lui septembrie, in aer liber, spune destul de mult despre vigoarea ei.
Iarna care vine va fi un nou test, iar sezonul urmator voi fi atent daca va porni de pe lemnul ramas sau va trebui, din nou, sa o ia de la capat.



si

Intr-un climat ca al nostru, cu un sezon de crestere scurt si cu toamne care pot veni oricand mai devreme decat ne-am do...
28/10/2026

Intr-un climat ca al nostru, cu un sezon de crestere scurt si cu toamne care pot veni oricand mai devreme decat ne-am dori, fiecare saptamana castigata la coacere conteaza. De aceea, pe langa gust, unul dintre primele lucruri pe care le urmaresc la un soi nou este cat de devreme reuseste sa isi coaca rodul.

Unul dintre soiurile care castiga aceste saptamani este cel pe care vi-l prezint astazi:

Blue Celeste

- Este o clona a soiului Celeste.
- Soi comun, unifer – produce un singur rod, pe cresterile din anul in curs. Exista totusi diversi colectionari ce afirma ca ar produce si cateva breba, in conditii ideale.
- Smochinele au o culoare movulie, sunt piriforme, iar pulpa are culoarea rosie.
- Il cresc atat in ghiveci, cat si in pamant, in solar, iar smochinele am inceput sa le culeg de la finalul lunii august.

Se aseamana destul de mult cu Improved Celeste, unul dintre preferatele mele pentru aroma sa de zahar ars cu esenta de rom, insa Blue Celeste are note usor fructate.
Pentru zonele cu un sezon de crestere scurt, un soi care coace la final de august merita, pentru mine personal, luat in calcul.



si

De-a lungul timpului am ajuns la concluzia ca un soi nu se cunoaste dintr-o singura planta. De aceea, multe dintre soiur...
26/10/2026

De-a lungul timpului am ajuns la concluzia ca un soi nu se cunoaste dintr-o singura planta. De aceea, multe dintre soiurile din colectie le tin in mai multe conditii, unele in ghiveci, altele plantate direct in pamant, iar uneori acelasi soi ajunge sa le incerce pe amandoua. Abia asa pot sa-mi dau seama ce tine de soi si ce tine de locul in care l-am pus sa creasca.

Unul dintre soiurile pe care le am atat in ghiveci, cat si in pamant, in solar, este cel pe care vi-l prezint astazi, din nou:

White Madeira #1

- Originar din Madeira, Portugalia.
- Soi comun, bifer – produce doua roduri, unul pe cresterile din anul anterior si unul pe cresterile din anul in curs.
- Coaja verde/ verzulie la exterior si rosu aprins la interior. Smochinele sunt foarte dulci, cu o aroma complexa dintr-un mix de fructe de padure si textura densa, lipicioasa.
- In acest sezon, primele smochine din rodul principal le-am cules la inceputul lunii septembrie.

Gustul a ramas exact cel pe care vi-l descriam si in postarea anterioara, iar asta, pentru mine personal, conteaza la fel de mult ca gustul in sine: un soi care iti ofera aceeasi calitate de la un an la altul isi castiga mai usor locul in colectie. Si tot ca atunci, a copt la inceputul lui septembrie, de data aceasta in solar. 🙂

#1

si

Se pare ca in Caromb, un sat din Provence, smochina are propria sarbatoare: in fiecare an, in luna iulie, localnicii org...
24/10/2026

Se pare ca in Caromb, un sat din Provence, smochina are propria sarbatoare: in fiecare an, in luna iulie, localnicii organizeaza un festival dedicat smochinelor, iar vedeta locului este soiul care poarta chiar numele satului. La ei petrecerea incepe in iulie (cu ajutorul rodului de tip breba), la mine primele smochine din acest soi au ajuns pe masa abia la inceputul lunii septembrie (din rodul principal), asa ca am sarbatorit si eu, cu ceva intarziere. 🙂

Asadar, revin astazi cu un soi pe care vi l-am mai prezentat in trecut, de data aceasta cu observatiile din sezonul acesta:

Noire de Caromb

- Originar din Franta, din zona localitatii Caromb, Provence.
- Soi comun, bifer – produce doua roduri, unul pe cresterile din anul anterior si unul pe cresterile din anul in curs. In acest an, insa, la mine nu a produs breba.
- Coaja de culoare mov inchis spre negru, pulpa rosu inchis. Smochinele sunt foarte dulci, zemoase si fructate, iar cand sunt coapte raman ferme.

Daca in postarea de acum cativa ani va povesteam despre smochine lasate pe planta (crescuta in ghiveci) pana s-au supracopt si aproape s-au uscat, anul acesta le-am gustat la inceput de septembrie (provenite de pe planta crescuta in pamant, in aer liber), cand erau inca ferme si zemoase si mi-au placut la fel de mult. .

Pepinierele Baud il descriu ca avand o productie de breba interesanta, asa ca sezonul urmator voi fi atent daca planta mea va produce si primul rod, nu doar pe cel de toamna.



si

Intr-o postare mai veche va declaram ca, daca as fi nevoit sa cultiv doar un numar extrem de limitat de soiuri, as merge...
22/10/2026

Intr-o postare mai veche va declaram ca, daca as fi nevoit sa cultiv doar un numar extrem de limitat de soiuri, as merge pe familia Coll de Dama/ Col de Dame. Tot atunci va enumeram soiurile din aceasta “familie” pe care le am in colectie, iar unul dintre ele a ramas, pana astazi, doar un nume intr-o lista.

Il cresc intr-un ghiveci care sta afara tot anul, cu exceptia iernii, cand il adapostesc. Nu a stat in solar, ca multe dintre soiurile noi din colectie, si totusi a rodit, iar ultima smochina am cules-o pe la mijlocul lunii septembrie.

Asadar, astazi va prezint:

Col de Dame Grise (CDD Gris)

- Soi comun, unifer – conform Pepinieres Baud, produce un singur rod, pe cresterile din anul in curs.
- Coaja are o culoare aparte, verzuie-violacee, cu tenta gri.
- Gustul este dulce, complex, cu textura gemoasa si aroma de fructe de padure, un berry fig, la fel ca suratele sale CDD.
- In cazul meu, in ghiveci tinut in aer liber, ultimul fruct a fost cules la mijlocul lunii septembrie.

Ma bucura ca a reusit sa coaca afara, in ghiveci, fara ajutorul solarului, intrucat soiurile CDD sunt descrise, in general, ca fiind tarzii. Din ce am gustat, nu dezminte reputatia familiei, insa nu il asez inca in topul meu personal. Rodul a venit de pe o planta tinuta in ghiveci si, ca la orice soi, ii voi da doua-trei sezoane inainte sa trag o concluzie. 🙂


si

Printre butasii care au ratacit prin lume in urma cu cativa ani, plecand din Regatul Unit, trecand prin Olanda si ajunga...
20/10/2026

Printre butasii care au ratacit prin lume in urma cu cativa ani, plecand din Regatul Unit, trecand prin Olanda si ajungand intr-un final in Romania, s-a aflat si soiul de astazi. Vi l-am mai prezentat o data, insa recitind zilele acestea fisa lui din catalogul colectiei Monserrat Pons, am gasit cateva detalii care nu se potrivesc cu ce va povesteam atunci, mai ales in privinta marimii si a formei rodului.

Asa ca revin astazi asupra lui, de data aceasta cu datele din fisa:

De la Roca

- Originar din Spania (un soi din colectia Monserrat Pons) – conform fisei, ar proveni din Catalonia, din zona Valles Oriental. Exemplarul descris in catalog creste in Mallorca, la Son Peixet, Llucmajor, intr-o gradina de legume udata prin aspersiune, deci de multe ori in conditii de umiditate ridicata.
- Unifer – conform fisei nu produce breba, iar rodul principal se coace intre 7 septembrie si 23 octombrie.
- Rodul este mic, piriform dar destul de rotunjit, cu pielita groasa si aspra, de culoare verde-violet presarata cu mici puncte deschise la culoare.
Fisa il noteaza ca foarte rezistent la deschiderea “ochiului” si la acrire, rezistent la transport si bun atat pentru consum proaspat, cat si pentru uscare.

In acelasi catalog mai apare un soi din Inca, cunoscut local tot sub numele De la Roca, pe care Estelrich l-a numit De la Gloria tocmai pentru a-l deosebi. Acesta produce si breba, in august, iar rodul principal are forma de ulcior.
Asadar, daca il detineti pe vreunul dintre acestea, veti sti la care sa va raportati.



si

Acum doi ani, pe la mijlocul lui septembrie, puneam la germinat semintele culese de la cateva soiuri polenizate in gradi...
18/10/2026

Acum doi ani, pe la mijlocul lui septembrie, puneam la germinat semintele culese de la cateva soiuri polenizate in gradina. Unul dintre soiurile alese atunci a fost si cel de astazi, iar pentru ca pana acum doar l-am amintit in treacat, cred ca merita cateva randuri numai pentru el.

Asadar, astazi va prezint:

Michurinska-10

- Originar din Bulgaria, este cel mai raspandit soi de smochin de acolo, un vechi soi local intalnit si in unele zone din Macedonia, Serbia si Romania. Numele i-ar fi fost dat, acum mai bine de 50 de ani, de Radka Serafimova, in timpul cercetarilor ei asupra soiurilor de smochin din Bulgaria.
- Descris ca soi comun, bifer – produce doua roduri, unul pe cresterile din anul anterior si unul pe cresterile din anul in curs. In campiile din sudul Bulgariei breba se coace in iunie, iar rodul principal la final de iulie sau inceput de august, continuand sa se coaca pana spre final de septembrie si, daca vremea tine, pana la final de octombrie.
- Renumit printre colectionari pentru rezistenta la frig, unii il considera printre cele mai rezistente smochine de calitate buna. La mine creste direct in pamant, afara.
- Soiul Svinita (Svinita-1), intalnit preponderent pe malul Dunarii, in Romania, este considerat de multi identic sau foarte apropiat de Michurinska-10, desi pot fi observate usoare diferente intre acestea, provenite cel mai probabil datorita conditiilor usor diferite de la noi.

Numele Serafimovei l-am regasit si in "biblioteca" mea digitala, intr-o lucrare scurta publicata de Academia Bulgara de Stiinte in 1965, cu rezultatele a zece ani de incrucisari facute la statia experimentala de la Pomorie.
Una dintre cele mai importante concluzii a constat in faptul ca unele clone de M10 cultivate in Bulgaria au ajuns, in anumite cazuri, sa produca polen viabil, desi florile barbatesti din smochinul comestibil sunt considerate de obicei sterile. Aceasta poate fi o explicatie pentru care pot germina seminte de M10/ Svinita, chiar si in lipsa viespii Blastophaga.



si

Unele soiuri ajung in colectie d**a luni intregi de cautari prin diverse colectii si discutii cu alti colectionari, alte...
16/10/2026

Unele soiuri ajung in colectie d**a luni intregi de cautari prin diverse colectii si discutii cu alti colectionari, altele iti ies pur si simplu in cale. Pe acesta l-am gasit intr-o vacanta, umbland prin suburbiile Lisabonei, crescut in flora spontana, fara nume, fara eticheta si fara nicio poveste in spate, in afara de cea care a inceput atunci 😊

Asa a ajuns la mine soiul pe care il numesc, deocamdata:

Unk Lisabona

Originar din Portugalia, gasit in flora spontana din suburbiile Lisabonei. “Unk” vine de la unknown, termenul folosit de colectionari pentru soiurile a caror identitate nu se cunoaste.
Soi comun, ramane de vazut daca este bifer sau unifer intrucat acesta este primul an in care a produs rodul principal.

Smochinele au fost dulci, cu note fructate si o pulpa care se intindea ca o dulceata, fix genul pe care sa le mananci direct d**a culegere, fara sa mai ajunga in bucatarie. Pentru un soi fara nume si fara pedigree, adus dintr-o plimbare, nu mi-as fi putut dori mai mult.

Poate intr-o zi ii voi afla voi afla mai multe despre adevarata sa identitate. Pana atunci, ramane pentru mine smochina care imi aminteste de strazile Lisabonei.



si

Address

Bucharest

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when ConFIG posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Shortcuts

Share