30/03/2024
RĂSPUNS LA ÎNTREBĂRI cu TEHNICĂ (prima tehnică)
Vrei te rog să ne explici care sunt ceilalţi factori care te pot face conştient în timpul visului?
Aceasta este o întrebare importantă pentru toţi cei care sunt interesaţi de meditaţie, deoarece meditaţia este o transcendere a procesului visării.
Tu visezi în mod constant - nu numai noaptea, nu numai când dormi; visezi toată ziua. Acesta este primul punct care trebuie înţeles. Când eşti treaz, continui să visezi. închide ochii în orice moment al zilei. Relaxează corpul şi vei simţi existenţa visării chiar şi în timpul zilei. Aceasta nu dispare niciodată, ea este doar voalată de activităţile zilnice. Este precum stelele în timpul zilei; noaptea le poţi vedea, dar ziua nu. Dar ele sunt tot acolo, însă datorită luminii soarelui nu se mai văd.
Dacă vei coborî într-o fântână adâncă, vei putea vedea stelele chiar şi în timpul zilei. Pentru a le vedea este nevoie de o anumită întunecime. Coboară într-o fântână şi priveşte în sus şi vei putea vedea stelele. Ele sunt tot acolo. Noaptea le poţi vedea mai uşor; ziua nu le poţi vedea datorită
luminii soarelui, lumină care acţionează ca o barieră.
La fel se întâmplă şi cu visarea. Tu nu visezi doar când dormi. în somn poţi simţi visele mai uşor, deoarece acolo nu mai există activitate; astfel poate fi văzută şi simţită activitatea ta interioară. Când te scoli dimineaţa, visarea continuă în interior în timp ce tu acţionezi în exterior.
Această activitate zilnică doar suprimă visarea pe timpul zilei. Dar ea continuă. închide ochii, relaxează-te în fotoliu şi brusc vei putea simţi: stelele sunt tot acolo, ele nu au plecat nicăieri. Visele sunt mereu existente.
Există o continuă activitate a lor.
Al doilea lucru.... Dacă visarea continuă, atunci nu se poate spune că eşti pe deplin treaz. Noaptea eşti complet adormit, iar ziua eşti mai puţin adormit. Diferenţa este relativă, deoarece dacă visarea încă există nu poţi spune că eşti complet treaz. Visarea este ca un film pentru conştient. Acest
film devine ca un fum - şi tu eşti înconjurat de el. Deci nu poţi spune că eşti complet treaz atâta timp cât încă visezi, ziua sau noaptea.
Deci, al doilea lucru: poţi spune că eşti complet treaz de-abia atunci când nu mai visezi deloc. Noi îl numim pe Buddha, cel treaz. Ce este această trezire?
Este de fapt oprirea visării interioare. Tu te mişti, dar înăuntru nu mai există nici un vis. Este ca şi cm pe cer nu ar mai exista nici o stea; acesta va deveni spaţiu pur. Când nu mai există visare, tu devii spaţiu pur.
Această puritate, inocenţă, conştiinţă non-visătoare, este ceea ce este cunoscut sub numele de Iluminare - trezire.
Timp de secole întregi spiritualitatea din întreaga lume, Est sau Vest, a spus că omul doarme. Iisus a spus asta, Buddha la fel, Upanishadele.
Deci noaptea eşti mai adormit decât ziua. Trebuie înţeles acest lucru. Ce se înţelege prin asta? în acest secol, Gurdjieff a accentuat faptul că omul este adormit. “De fapt”, spunea el, “omul este un fel de somn. Fiecare este profund adormit.”
Care este motivul unei astfel de afirmaţii? Tu nu poţi cunoaşte, nu îţi poţi aminti cine eşti. Ştii tu cine eşti? Dacă întâlneşti pe stradă o persoană pe care o întrebi cine este şi ea nu poate răspunde, ce vei crede? Vei crede că este nebună sau drogată sau adormită. Dacă un om nu îţi poate răspunde
cine este, ce vei crede? Pe calea spirituală toţi sunt astfel. Nu vei putea răspunde cine eşti.
Aceasta este prima semnificaţie a spuselor lui Buddha sau Gurdjieff sau Iisus: că omul este adormit, că tu nu eşti conştient de tine însuţi. Tu nu te cunoşti; nu te-ai întâlnit niciodată cu tine însuţi. Cunoşti multe lucruri din lumea obiectivă, dar nu cunoşti subiectul. Starea minţii tale este la fel ca atunci când te duci la un film. Pe ecran se derulează filmul şi tu ai devenit absorbit de el, iar acum singurul lucru pe care îl cunoşti este filmul sau orice apare pe ecran.
Atunci, dacă te întreabă cineva cine eşti, nu mai poţi spune nimic.
Visarea este doar un film - doar un film! Mintea este cea în care se reflectă lumea. în oglinda minţii se reflectă lumea; asta este visarea. Iar tu eşti atât de implicat în ea, atât de identificat cu ea, încât ai uitat complet cine eşti. Asta înseamnă să fii adormit: cel care visează se pierde în visare.
Tu vezi totul în afară de tine însuţi, simţi totul exceptându-te pe tine însuţi, cunoşti totul numai pe tine nu te cunoşti. Această ingnorare-a-sinelui este somnul. Până când visare nu încetează complet, nu te poţi trezi faţă în faţă cu tine însuti.
Uneori poate ai simţit această confruntare cu tine, atunci când te uiţi la un film de trei ore: când filmul se termină brusc tu revii în tine însuti. îti aduci aminte că au trecut trei ore, timp în care ai observat un film. Iţi simţi lacrimile... datorită tragediei care s-a petrecut în film sau simţi râsul datorită comediei pe care ai văzut-o şi acum începi să râzi de tine însuţi.
Ce prostie! Era doar un film, doar o poveste. Pe ecran nu era nimic altceva decât un joc de lumini şi umbre, iar tu te-ai identificat cu acesta. Acum râzi: ai revenit în tine. Dar unde ai fost acele trei ore?
Nu ai fost în centru. Te-ai aflat complet la periferie. Tu ai fost acolo unde se derula filmul. Nu erai în centrul tău, nu erai cu tine. Erai în altă parte.
La fel se întâmplă şi în vis; şi la fel se derulează şi viaţa ta, ca un vis. Filmul durează doar trei ore, dar visarea ta continuă timp de vieţi întregi. Şi chiar dacă visul se opreşte pentru un moment, tu nu vei fi capabil să te recunoşti. Te vei simţi intr-un mod foarte vag, chiar te vei teme de tine. Vei vrea să te întorci din nou în film, deoarece pe acesta cel puţin îl cunoşti. Eşti obişnuit cu el, eşti format pentru el.
Pentru această oprire bruscă a visării există o cale, în special în Zen, care pste cunoscută sub numele de calea iluminării subite, imediate. În aceste 112 metode există multe tehnici ce îţi pot da o trezire bruscă. Dar asta poate fi prea mult pentru tine şi poate nu vei putea să o suporţi. Poţi exploda. Poţi chiar muri, deoarece ai trăit atât de mult cu visurile încât nu mai ştii cine eşti atunci când acestea se opresc.
Dacă toată această lume ar dispare şi ai rămâne brusc singur, pentru tine acesta ar fi un şoc atât de mare încât pur şi simplu ai muri. La fel se poate întâmpla şi dacă visarea dispare brusc din conştiinţă. Lumea ta va dispare, deoarece ea era visul tău. Noi nu ne aflăm în lume. Mai bine spus, “lumea” nu constă din lucruri exterioare nouă, ci din visele noastre. Fiecare trăieşte în propria sa lume de vis.
Ţine minte: nu există o singură lume. Geografic este aşa, dar psihologic nu. Sunt atâtea lumi câte minţi există. Fiecare minte este o lume. Iar dacă dispare visarea, atunci va dispare şi lumea. Fără vise este dificil de trăit. Din acest motiv, nu sunt folosite metode bruşte, ci metode care acţionează treptat.
Este bine de notat asta: metodele care acţionează treptat sunt folosite, nu pentru că este nevoie de vreun proces gradat. Tu poţi fi brusc Realizat chiar în acest moment. Nu există nici un obstacol; nici nu a existat vreodată un obstacol. Tu eşti deja această realizare, poţi sări în ea chiar acum. Dar asta poate fi periculos, poate fi chiar fatal. Poţi să nu o suporţi. Poate fi prea mult pentru tine.
Tu eşti obişnuit doar cu vise false. Nu poţi întâlni, nu poţi sta faţă în faţă cu realitatea. Eşti o, plantă de seră - trăieşti în visele tale. Ele te ajută în multe feluri. Pentru tine ele nu sunt numai vise, pentru tine ele sunt realitatea adevărată.
Metodele care acţionează gradat sunt folosite, nu pentru că realizarea în mod necesar ar avea nevoie de timp. Realizarea nu are nevoie de timp! Nu are deloc nevoie de timp. Realizarea nu este ceva de obţinut în viitor, dar o poţi obţine în viitor prin astfel de metode care acţionează treptat. Ce fac aceste metode? Ele nu te ajută să “obţii realizarea”, ci te ajută să o suporţi. Ele te fortifică, te fac capabil să o suporţi atunci când ea va apare.
Există şapte metode prin care poţi imediat să îţi forţezi iluminarea. Dar poate nu vei fi capabil să o suporţi. Poate orbeşti - de prea multă lumină. Sau poate mori subit - de prea multă beatitudine. Cum poate fi transcensă această visare, acest somn profund în care ne aflăm? întrebarea pusă de acest prieten este ajutătoare în transcenderea sa. Voi vorbi de încă două metode în plus. Una am discutat-o ieri. Astăzi încă două, care sunt mai uşoare decât cea de ieri.
**1**Prima este să începi să acţionezi, să te comporţi ca şi cm întreaga lume ar fi un vis.
Orice faci adu-ţi aminte că este un vis. In timp ce te plimbi, adu-ţi aminte că ăsta este un vis. Permite-i minţii să îşi amintească în permanenţă, când eşti treaz, că totul este un vis. Acesta este motivul pentru care lumea este considerată maya - o iluzie, un vis.
Această afirmaţie nu este un argument filozofic. Din păcate, atunci când Shankara a fost tradus în limbile occidentale a fost considerat ca fiind un filozof. Acest lucru a creat multe neînţelegeri. In Vest sunt filozofi - de exemplu Berkeley - care spun că lumea este un vis, o proiecţie a minţii. Dar asta este doar o teorie filozofică. Berkeley a propus o teorie, o ipoteză.
Dar când Shankara a spus că lumea este un vis, aceasta nu este doar o ipoteză. El a spus asta pentru a ajuta, pentru a sprijini un anumit tip de meditaţie. Şi aceasta este meditaţia: dacă vrei să îţi aduci aminte că eşti în vis atunci când visezi, trebuie să începi metoda de când eşti treaz. în mod normal, când visezi nu poţi şti că visezi; crezi că visul este realitate. De ce crezi asta? Deoarece întreaga zi tu crezi că totul este o realitate. Asta a devenit o atitudine fixă. în timp ce eşti treaz şi faci o baie - crezi că asta este ceva real. Când mănânci - este real. Când vorbeşti cu un prieten - este real. Toată viaţa, orice faci, orice gândeşti, crezi că asta este realitatea. Iar această atitudine devine fixă în minte, devine fixată în minte. Aşa că, atunci când visezi noaptea aceeaşi atitudine intră iarăşi în funcţiune. Mai întâi trebuie să analizăm. Trebuie să existe o similitudine între vis şi realitate; altfel ar fi fost dificil de fixat în minte această atitudine.
Eu te văd. Apoi închid ochii şi visez şi în vis te văd din nou pe tine. în ambele cazuri nu există nici o diferenţă. Când te văd acum, ce fac? Imaginea ta este reflectată în ochii mei. Eu nu te văd pe tine. Imaginea ta este oglindită în ochii mei şi apoi imaginea este transformată printr-un proces misterios - iar ştiinţa încă nu poate spune cum. Această imagine este transformată chimic şi transportată în interiorul capului, ştiinţa încă nu poate spune unde - iar acolo se întâmplă vederea, viziunea ta. Dar asta nu se întâmplă în ochi; ochii sunt doar nişte ferestre. Eu nu te văd cu ochii, eu te văd prin ochi.
Tu eşti reflectat în ochi. Tu poţi fi doar o imagine; poţi fi o realitate sau poţi fi un vis. Ţine minte: visele sunt tridimensionale. Eu pot recunoaşte o poză sau un tablou deoarece acestea sunt bidimensionale.
Visele sunt tridimensionale şi arată exact ca tine. Iar ochii nu pot spune dacă ceea ce văd ei este real sau ireal. Nu există nici un mod de judecată; ochii nu sunt judecătorul. Apoi imaginea este transformată în mesaje chimice. Acestea sunt ca undele electrice, ele merg undeva în cap. încă nu se cunoaşte exact punctul în care ochii vin în contact cu suprafaţa ce vede. La mine ajung doar
undele şi după ce au fost codate. Apoi eu le decodific şi astfel ştiu ce se întâmplă.
Eu sunt mereu în interior şi tu mereu în exterior, acolo nu există nici o întâlnire. Deci problema este dacă tu eşti vis sau realitate. Chiar în acest moment, nu se poate judeca în nici un fel dacă eu visez sau dacă aici se află cu adevărat cineva. Cum poţi spune că mă asculţi cu adevărat şi nu visezi? Nu poţi spune asta. De aceea, atitudinea pe care o menţii în timpul zilei este prelungită şi în timpul
nopţii. Şi astfel, în timp ce visezi, consideri visele ca fiind reale. încearcă opusul; asta spune Shankara. El spune că întreaga lume este o iluzie, un vis ţine minte. Dar noi suntem cam proşti. Dacă Shankara spune: “Acesta este un vis” - noi spunem: “Dacă este un vis, atunci, ce nevoie mai este să
facem ceva? Dacă este doar un vis, atunci nu mai este nevoie de mâncare. De ce continuăm să mâncăm şi să gândim că este un vis?” Dar ţine minte - când simţi foamea, acesta este tot un vis. Sau mănâncă şi când simţi că ai mâncat prea mult, ţine minte că este tot un vis.
Shankara nu spune să schimbi visul, pentru că efortul de a-l schimba este iarăşi fals şi este bazat pe credinţa că visul este real; altminteri nu ar fi nevoie să schimbi nimic. Shankara spune că totul, orice ar fi, este un vis.
Nu face nimic ca să îl schimbi - tine minte mereu asta. încearcă să tii minte mereu, măcar timp de trei săptămâni, că tot ce faci este un vis. La început este dificil. Vei cădea mereu în vechiul şablon al minţii şi vei începe să gândeşti că aceea este realitatea. Trebuie să te trezeşti constant şi să îţi aduci aminte: “Acesta este doar un vis.” Dacă poţi menţine continuu această atitudine timp de trei săptămâni atunci, în a patra sau a cincea săptămână, într-o noapte când vei visa vei şti: “Acesta este un vis.”
Aceasta este o cale, un mod de a visa conştient. Dacă îţi poţi aduce aminte când visezi că visezi, atunci ziua nu vei mai avea nevoie de nici un efort pentru a face acelaşi lucru. Atunci vei cunoaşte.
La început, în timp ce vei practica asta, va fi doar o închipuire. Vei începe să crezi., .”Ăsta este un vis.” Dar când vei putea şti în vis că visezi, aceasta va fi o realitate. Atunci ziua, când te trezeşti din somn, vei simţi că treci dintr-un vis în altul. Atunci aceasta va deveni o realitate. Iar dacă poţi şti că visezi 24 de ore, dacă poţi să îţi aminteşti şi să simţi asta, atunci vei sta în centrul tău. Atunci conştiinţa ta va deveni singura Realitate.
Vei simţi visele şi dacă le vei simţi doar ca pe nişte vise, vei începe să îl simţi şi pe cel care visează - subiectul. Dacă consideri visele ca fiind reale, nu poţi simţi subiectul. Dacă filmul a devenit real, ai uitat de tine. Când filmul se opreşte, tu ştii că el a fost ireal şi atunci erupe realitatea ta; te vei putea simţi pe tine. Aceasta este o cale.
Aceasta a fost una dintre cele mai vechi metode indiene. De aceea, noi am insistat mereu asupra faptului că lumea este ireală. Nu spunem asta doar filozofic; noi nu spunem că această casă este
ireală şi că poţi trece prin ziduri. Nu! Când spunem că ea este ireală, acesta nu este decât un ajutor, asta este doar o tehnică. Acesta nu este un argument împotriva existenţei casei. Berkeley a propus o teorie, prin care spune că întreaga lume este un vis. într-o dimineaţă, el mergea cu doctorul Johnson, iar acesta era un realist convins. Berkeley i-a spus: “Ai auzit de teoria mea? Lucrez acum la ea. Eu simt că întreaga lume este ireală şi nu poate fi dovedit faptul că ar fi reală. Cel mai mult se împovărează cei ce încearcă să dovedească că ea este reală. Eu spun că ea este ireală - la fel ca visele.”
Johnson nu era un filozof, dar avea o minte foarte pătrunzătoare. Ei mergeau dimineaţa pe stradă; era o stradă pustie. Atunci Johnson a luat o piatră şi l-a lovit în cap pe Berkeley. Sângele a ţâşnit şi Berkeley a început să ţipe. Johnson i-a spus: “De ce ţipi dacă piatra era doar un vis? Orice ai spune tu, totuşi crezi în realitatea pietrei. Spui ceva, dar te comporţi în mod contrar. Dacă casa ta este ireală, atunci unde te duci acum? Unde te duci după plimbarea de dimineaţă? Dacă soţia ta este un vis, atunci înseamnă că nu o vei mai întâlni niciodată.”
Realiştii au argumentat întotdeauna în acest mod, dar ei nu pot face la fel şi cu Shankara, pentru că el nu a propus o teorie filozofică. El nu spune nimic despre realitate; nu spune nimic despre univers. Mai degrabă el a dăruit o metodă prin care să îţi transformi mintea şi atitudinea prezentă, pe care o ai, astfel ca să poţi privi lumea într-un mod diferit. Aceasta este o problemă pentru gândirea indiană - deoarece pentru gândirea indiană tot ce există nu sunt decât metode pentru meditaţie. Pe noi nu ne interesează dacă acestea sunt sau nu adevărate. Pe noi ne interesează utilitatea şi ajutorul pe care acestea îl pot da în transformarea omului.
Asta este ceva cu totul diferit faţă de gândirea occidentală. Când aceştia propun o teorie, ei sunt preocupaţi de adevărul sau falsitatea acesteia, de posibilitatea ca aceasta să poată sau să nu - poată fi dovedită într-un mod logic. Când noi propunem ceva, nu suntem interesaţi decât de utilitatea, de capacitatea acesteia de transformare a minţii umane. Poate sau nu poate să fie adevărată. De fapt nu este nici una, nici alta - ea este doar un instrument, doar o metodă. Afară am văzut florile. Dimineaţa,
soarele răsare şi totul este minunat şi frumos. Tu nu ai fost niciodată afară, nu ai văzut niciodată florile şi soarele dimineţii. Nu ai văzut niciodată cerul liber; nu-i cunoşti frumuseţea. Până acum ai trăit într-o închisoare.
Eu vreau să te eliberez. Vreau ca tu să vii sub cerul liber şi să întâlneşti aceste flori. Cum fac asta?
Tu nu cunoşti florile. Dacă vorbesc despre ele vei gândi: “A înnebunit. Acolo nu sunt flori.” Dacă vorbesc despre soare vei gândi: “E un idealist. Un vizionar şi un poet, un visător.” Dacă vorbesc despre cerul liber vei începe să râzi: “Unde este cerul ăsta? Peste tot nu sunt decât ziduri.”
Deci cm să fac? Trebuie să creez o metodă, pe care să o înţelegi şi care să te ajute să ieşi afară. Atunci spun că ţi-a luat foc casa şi încep să fug. Asta devine ceva molipsitor şi vei fugi şi tu după mine. Atunci vei a ce am spus nu a fost nici adevărat si nici fals. Nu am folosit decât o metodă, un şiretlic. Atunci vei putea cunoaşte florile şi mă vei ierta.
Buddha a făcut asta, Mahavira, Shiva, Shankara, toţi au făcut asta. Mai târziu îi poţi ierta. Noi întotdeauna i-am iertat, pentru că odată ce am ieşit afară vom cunoaşte de fapt ce au făcut ei. Şi atunci vom înţelege că era fără rost să ne contrazicem cu ei, deoarece aici nu este vorba de
argumente. Focul nu exista, dar noi puteam să înţelegem doar un astfel de limbaj. Florile erau acolo, dar nu puteam înţelege limbajul lor, pentru noi florile erau ne-existente.
Aceasta este o metodă. La celălalt pol este cea de-a doua metodă. Această metodă se află la un pol; cealaltă metodă este de fapt celălalt pol al aceluiaşi lucru. O metodă este aceea prin care începi să simţi, să îţi aminteşti că totul este un vis. în cealaltă metodă nu trebuie să gândeşti nimic despre lume, ci doar să îţi aminteşti că tu eşti.
VIJNANA BHAIRAVA TA**RA vol 1
Preluat -Marius Raul Anton
