01/06/2026
Când aveam șapte ani, cele mai bune unelte de design erau pernele din sufragerie, scaunele din bucătărie și o pătură mare aruncată peste ele.
Mulți dintre noi începem să construim spații încă de mici. Acele ascunzători improvizate au fost, de fapt, primele noastre proiecte de arhitectură. Nu ne păsa de bugete sau de reguli de urbanism, ci doar ca locul acela să fie al nostru, să ne simțim în siguranță și să ne putem juca în liniște.
Astăzi, chiar dacă lucrez cu planuri tehnice complexe, echipe de șantier și bugete stricte, păstrez exact aceeași curiozitate din copilărie. Când desenez schița unei case pentru o familie, mă gândesc mereu la cm vor experimenta copiii acel spațiu, unde își vor crea amintirile și unde vor construi, la rândul lor, primele lor castele din perne.
Pasiunea pentru detalii se naște devreme, iar rolul meu acum este să dau o formă matură și funcțională viselor voastre de atunci.
La mulți ani copilului din tine! Rămâi mereu curios și dornic să explorezi.
Îți mai aduci aminte cm arăta ascunzătoarea ta preferată din copilărie? Din ce o construiai? Hai să povestim în comentarii.
