29/10/2026
O singură nuntă regală a făcut din rochia albă un model pentru generații de mirese. Pe 10 februarie 1840, Regina Victoria s-a căsătorit cu Prințul Albert, purtând o ținută care avea să influențeze profund moda nunților. Rochii albe existau și înainte, însă prestigiul reginei și interesul pentru ceremonie au contribuit la popularizarea lor. Alegerea ei a devenit un reper pe care numeroase femei aveau să-l urmeze.
În acea perioadă, miresele puteau apărea la ceremonie în rochii albastre, roz, maro, roșii sau chiar negre. Pentru multe femei, ținuta de nuntă trebuia să poată fi purtată și la alte ocazii, deoarece materialele și confecționarea costau mult. Alegerea unei rochii frumoase, rezistente și practice avea o importanță reală în bugetul familiei. Culoarea depindea de posibilități, de obiceiurile locului și de preferințele celei care o purta.
Rochia Victoriei era realizată din satin de mătase și decorată cu dantelă fină. Avea un corsaj bine conturat, un decolteu larg, mâneci scurte și bufante și o fustă amplă, ale cărei falduri puneau în valoare materialul. Confecționarea ei este atribuită lui Mary Bettans, o croitoreasă care lucra pentru familia regală. Ansamblul era completat de un voal și de o trenă lungă, purtată cu ajutorul domnișoarelor de onoare.
Alegerea materialelor avea și o semnificație economică. Mătasea provenea din Spitalfields, în estul Londrei, iar dantela era de tip Honiton, asociată cu meșteșugarii din Devon. Prin aceste comenzi, regina sprijinea producția britanică și munca artizanilor, într-o perioadă în care textilele realizate mecanic puneau presiune asupra meseriilor tradiționale. Albul oferea și un fundal potrivit pentru a evidenția detaliile dantelei lucrate manual, una dintre piesele importante ale ținutei.
Imaginea miresei regale s-a răspândit prin relatările din presă, gravuri și ilustrații. Publicațiile de modă au preluat treptat combinația dintre rochia albă, voalul din dantelă și florile de portocal, prezentând-o unui public tot mai numeros. Reclamele, felicitările romantice și chiar coperțile partiturilor au contribuit la familiarizarea oamenilor cu această imagine. În cultura victoriană, albul a devenit tot mai strâns legat de idealurile de iubire romantică, inocență și puritate.
Schimbarea s-a produs treptat, în funcție de posibilitățile fiecărei familii. Chiar și după nunta Victoriei, multe mirese au continuat să aleagă materiale colorate sau cu imprimeuri, mai accesibile și mai practice pentru purtări repetate. Pe măsură ce prosperitatea și influența clasei de mijloc au crescut, rochia albă a devenit tot mai răspândită în societatea occidentală. Prestigiul nunții regale a susținut această evoluție, alături de transformările economice și de dezvoltarea presei.
Pentru Victoria, dantela de la propria nuntă a rămas o amintire prețioasă, pe care a păstrat-o și a purtat-o din nou la evenimente importante. A reutilizat-o la căsătoria fiicei sale celei mari, în 1858, și la nunta nepotului său, viitorul rege George al V-lea, în 1893. Aceeași piesă delicată a însoțit astfel mai multe generații ale familiei regale, la peste jumătate de secol după ceremonia pentru care fusese comandată.
Sursa: Pozitiv.