19/10/2024
„
Plecăm pe rând și în tăcere
Și-n locul nostru alții vin.
În lumea asta de durere,
Trăim, iubim, visăm, murim.
Și toate acestea se repetă,
De-a lungul anilor, la fel.
Doar nouă ni se pare-ntruna,
Că roata azi, o inventăm.
Și nimeni nu-i ca noi sub soare...
Ne amăgim orgolioși.
Uitând că suntem doar o boare,
La rândul lor, cm alții au fost.
Ne facem planuri peste planuri,
In trenul vieții care aleargă.
Dar trenul se oprește-n gară,
Vestind c-atât avea sa meargă.
Suntem mirați că ni se-ntâmplă,
Noi, care-am fost orgolioși.
Crezând că mai e vreme încă,
Aflăm c-am fost atât de proști!
